Stiu cu adevarat profesorii ce fac elevii lor? Ca sa afle acest lucru, un profesor a petrecut doua zile cu doi elevi, unul dintre ei fiind chiar fiica lui. A ajuns la concluzia ca a facut niste greseli enorme in cariera sa de profesor, pentru ca nu s-a pus niciodata in pielea unui elev.
„Am facut o greseala teribila”, isi incepe scrisoarea profesorul Grant Wiggins, din New Jersey, expert in educatie: „Am asteptat 14 ani sa fac ceva ce trebuia sa fac din primul an la catedra: sa fiu umbra unui elev, pentru o zi”.
Profesorul spune ca este pentru prima oara cand lucreaza intr-o scoala, dar nu preda cursuri, ci ii antreneaza pe ceilalti profesori cum sa isi educe elevii, relateaza Washington Post. La acest job, directorul i-a sugerat sa ia rolul unui elev pentru doua zile: sa faca intr-o zi tot ce face un elev de clasa a X-a, iar in alta zi tot ce face unul de clasa a XII-a.
Orarele erau astfel – incepea la 7.45 si se terminau la 14.45. Pentru clasa a X-a o ora jumatate de geometrie, apoi de spaniola, 45 de minute pauza de pranz, apoi o ora jumatate de istorie si la fel pentru stiinte integrate. Pentru clasa a XII-a, orarul incepea cu matematica, apoi chimia, apoi pauza de pranz, apoi engleza si afacerile.
Prima mare observatie a profesorului: elevii stau jos toata ziua, iar statul jos este obositor. „Nu mi-a venit sa cred cat de obosit am fost dupa prima zi. Am stat jos toata ziua, cu exceptia mersului din clasa in clasa. Uitam asta ca profesori, pentru ca stam mult in picioare, la tabla, mergem cand vorbim, ne invartim printre elevi…”, a scris profesorul.
La sfarsitul zilei, profesorul casca mult si isi dorea mult sa faca miscare sau macar sa se intinda. Era obosit, dar nu la modul in care esti dupa o zi productiva, ci era o oboseala letargica. S-a dus acasa si tot ce a mai putut sa faca a fost sa se uite la televizor si sa se culce la 20.30.
Ce ar schimba profesorul: ar introduce miscare fizica obligatorie la jumatatea orei de curs; ar monta un inel de baschet in spatele clasei si i-ar pofti pe elevi sa se joace la inceputul si la sfarsitul orei; ar introduce o activitate de curs care sa implice miscarea.
A doua mare observatie a profesorului: elevii de liceu stau pasivi si asculta aproximativ 90% din durata cursurilor. „Nu doar statul jos ma obosea, ci si timpul petrecut atat de mult absorbind informatie, fara sa fac nimic cu ea”, spune profesorul.
Ce ar schimba: ar oferi lectii scurte cu implicarea elevilor, cu activitati care sa evalueze absorbirea informatiei; ar folosi un cronometru de cate ori ar incepe sa vorbeasca si elevii l-ar urmari, iar cand acesta da alarma, el s-ar opri; ar incepe fiecare ora cu intrebari din partea elevilor, generale sau nascute din neintelegerea lectiilor precedente, i-ar pune sa le scrie toate pe tabla apoi in grup sa aleaga cu care intrebare sa inceapa.
A treia mare descoperire a profesorului: ca elev, te simti ca o pacoste. „Am pierdut sirul de cate ori ni s-a spus sa tacem, sa fim atenti. E normal, profesorii au un timp limitat, dar de-a lungul zilei incepi sa te simti prost fata de elevii carora li se tot spune sa fie atenti, pentru ca ei reactioneaza asa din cauza ca stau si asculta toata ziua. E foarte greu sa faci asta si asa ceva nu li se cere adultilor. Nu e pentru ca suntem plictisitori, ci pentru ca ei stau deja de mult timp ascultand”, spune profesorul.
Ce ar schimba profesorul: ar apela la experienta de parinte si ar folosi rabdarea si dragostea aceea pentru elevii care au intrebari, pentru ca intrebarile sunt o cale de a crea o legatura cu un elev, o usa pe care o poti inchide in nas sau o poti deschide mai larg; nu ar apela niciodata la sarcasm in public si i-ar pune pe elevi sa ii atraga atentia daca ar face-o; la examene, ar stabili o perioada de 5 minute de citire in care elevii pot intreba ce vor ei, dar nimeni nu ar avea voie sa scrie, pentru a clarifica toate nelamuririle despre examen.
gandul.info
