Scrisoarea postata pe facebook de o invatatoare de la Scoala cu clasele I-VIII din localitatea satmareana Homorodu de Mijloc a ajuns, in doar cateva zile, sa adune peste 2500 de distribuiri.
Iata scrisoarea invatatoarei Mihaela Codrean catre parintii care isi au copiii in scolile romanesti :
„Scrisoarea unei invatatoare catre parintii copiilor din clasa… din orice clasa!
Din nou nu pot sa tac. Nu am fost atacata direct (nici nu se putea, sunt in pauza inca). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Stiti cum? Cu dusmanie, cu revolta, cu ura in glas si in privire. Si nu, nu mai pot sa tac. Deci scriu.
Parinte drag, tu poate nu realizezi cata munca am depus eu pana am primit o diploma. O diploma care sa spuna ca sunt capabila sa iti educ copilul. Nu stii ca ma trezeam cu noaptea in cap pentru a termina un proiect de lectie, nu stii cate ore am fost asistata, criticata, slefuita de dascalii mei la practica, nu stii ca aveam zile cand abia ma taram spre casa, obosita si flamanda, nu stii de weekenduri intregi in care decupam, pictam, confectionam materiale, pana nu imi simteam degetele… sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut si am obtinut diploma. Si, langa numele meu apare un frumos cuvant, visat si ravnit: invatatoare…Dar anii de munca nu s-au terminat.
Si, parinte drag, chiar daca poate pare greu de crezut, eu iti iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din scoala mea, din jurul meu. Si imi iubesc munca. Chiar daca am avut tentative de a o schimba. Meseria de invatator, de dascal, ramane in sufletul meu, indiferent ce imi va fi dat sa mai traiesc.
Acestea fiind zise, te rog, TE ROG respecta-ma! Nu ma vorbi de rau, mai ales nu in prezenta copilului tau. Nu imi spune, cu repros in glas, ca fratele baiatului tau reusea sa faca exercitii cu inmultiri mai dificile in clasa a treia, decat fac eu cu copilul tau acum. Tu nu stii, dar programa s-a schimbat intre timp. Si, ca mama iti spun, fiecare copil e unic. Nu ma considera un dusman, ci un aliat. Si nu uita un lucru: eu singura nu voi reusi niciodata sa-ti educ copilul, daca nu am tot sprijinul tau, daca tu nu continui acasa munca pe care o fac eu la clasa. Intreaba-ți copilul ce teme are. Pune-l sa citeasca in plus. Asculta ce are de spus. Si mai ales, nu astepta din partea mea sa fac minuni. Sunt doar un om. Gresesc si eu, stiu. Nu ma superi daca imi spui ca am gresit, ci ma raneste tonul tau si atitudinea ta. Nu suntem sef si subaltern, tu si eu, ci o echipa. Iar castigatorul va fi copilul tau.
Iti multumesc daca ai avut rabdarea sa citesti tot. Si iti multumesc de o mie de ori mai mult daca vei tine cont de ce ai citit, inainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascalii de pretutindeni.”
