Politicienii nostri sunt in limba dupa festivisme, cum prind ocazia, cum isi exhibitioneaza patriotismul, aruncand cele mai pompoase si mai gonflabile fraze despre maretia neamului nostru.
Cu doua-trei zile inainte isi pun scribii sa controbaiasca prin carti si pe internet si sa le incropeasca discursuri sforaitoare, care sa-i lesine pe romanasi. Asta se intampla si inainte de 89 cand, dupa o operatie de mistificare a zilei de 23 August, se ajunsese sa credem ca bolsevicii si manunchiul de ilegalisti comunisti carpatini au dat peste cap roata istoriei eliberandu-ne de sub jugul fascist. Poate ca gogomania n-ar fi avut picioare asa solide daca n-ar fi fost acreditata si de specialistii in domeniu, ma refer la profesorii de istorie care, cu buna stiinta, au mutilat adevarul; prin ascunderea de documente, prin eliminarea unor evidente traite de oameni inca in viata si prin tot felul de artificii mincinoase dragi ideologiei marxiste. Timp de jumatate de secol poporul nostru a fost intoxicat cu cel mai dulce halucinogen, zilnic ni s-au servit comprimate de patriotism indesate cu pulbere comunisto-nationalista. Mentalul nostru, in loc sa castige imunitate odata cu trecerea timpului la astfel de droguri doctrinare, a continuat sa raspunda tuturor provocarilor extremiste. Asta si dupa ce-am fost atinsi de lumina libertatii. Sa ne amintim de primul deceniu de democratie, cand psihopatul de la Butimanu deschisese un ospiciu politic numit ROMANIA MARE, unde adunase un sfert din populatia matura a acestei tarisoare. Era cat pe ce sa ne interneze pe toti.
In ultimul timp lucrurile par a se fi domolit, de cand am pasit spre Europa, nationalismul de sorginte peremista nu mai are cautare, mai ales ca si doftorul Vadim a inchinat steagul.
Cu toate astea nationalismul de conjunctura e inca bine amprentat pe gena politicianului dambovitean. Nu este zi care sa simbolizeze ceva pentru istoria noastra, fie si un fapt anemic, in care sa nu vedem tot felul politicieni antrenand in bataia vantului tot felul de stegulete spre a atrage atentia asupra lor si nu asupra evenimentului in sine. Daca-i pui sa-si masoare gestica in cunostinte despre sarbatoarea respectiva, de indata o iau pe aratura rostind tot felul de poezioare scoase la repezeala de pe internet. Popoarele, care nu prea au coloana istorica, ma gandesc la popoarele tinere, care nu au avut timp inca sa se aseze intr-o matrice nationala, folosesc din plin arta festivismului pentru a imprima cat mai bine sentimentul national in corpul lor social. La noi nu e cazul, suntem un popor cu doua mii de ani de supravietuire intr-un spatiu ostil, avand natura ca singur aliat.
Cred ca singurul act de patriotism autentic este sa participam din plin si neconditionat la insanatosirea noastra ca natie. Toti diagnosticienii de renume ai momentului, fie ca sunt din tara sau din afara, s-au pronuntat asupra bolii cronice de care sufera poporul nostru. Este vorba de Carcinomul Coruptiei care ne macina fiinta nationala, este pericolul sa intram in metastaza. Inclin sa nu le dau dreptate in totalitate. Celulele de baza ale societatii, ma refer la cei mai multi dintre noi, la oamenii simpli, carora inca nimeni nu le-a testat gradul de loialitate fata de aceasta natie, cred ca inca nu sunt contaminate. Sunt convins, daca s-ar elimina cauzele extinderii bolii, ar mai exista o sansa. Cea mai atenta radiografie a tumorii noastre nationale este redata zi de zi in mass-media. Eradicarea bolii sta in puterea politicienilor. Cum? Simplu. Sa se hotarasca sa nu mai fure, sa tina reflectoarele legislative focalizate pe bisturiul Justitiei, in special pe DNA, si daca e nevoie sa se expuna drept exemple, fara a mai recurge la anestezia imunitatii. De Ziua Nationala a Romaniei ar fi fost cel mai bun prilej de a-si arata cu adevarat patriotismul, sa se fi spovedit in fata poporului ca-n fata altarului. Stiu, aceasta idee pare fantezista! E drept, nici eu nu cred in ea atata timp cat o vad pe doamna senator Doina Fedorovici impartind stegulete tricolor, murmurand cu piosenie Imnul National si aruncand promisiuni in stanga si dreapta, dupa care merge in Parlamentul Romaniei si oblojeste tumora maligna numita SOVA-PONTA. Cu asemenea parlamentari duplicitari, niciodata nu ne vom insanatosi!
P.S. Discursul primarasului Portariuc, de Ziua Nationala a Romaniei, a fost de-un diletantism pipernicit, si ala ambalat intr-un limbaj de lemn, plin de aschii retorice, greu de suportat de auditoriu. Mult mai bine i-a stat in fata bucatelor.
