Patriotismul pe burta goala provoaca indigestie si nicio reclama la suplimente alimentare nu mai rezolva problema tranzitului intestinal. Si uite asa se ajunge ca dupa o lupta de uzura cu sistemul, dupa ce ai tot dat din gura despre problema nationala, sa simti cum te doare in fund de cetateanul de langa tine care nu are ce pune copiilor in farfurie.
Asemeni politicianului bigot care-l invoca pe Dumnezeu doar in blesteme la adresa adversarilor spunand ca Prea Inaltul e mare si le vede pe toate, insa atunci cand baga mana in avutia statului zice ca „poate nu ma vede nimeni”, strategia unionista a unora in preajma alegerilor tine mai mult de gargara decat de sentiment sincer.
Atinsi la coarda sensibila de protestul unionistilor din Capitala, mai toti liderii nostri politici i-au primit in sufrageria de partid si i-au servit cu bomboane doldora de promisiuni de genul celei careia ca vor baga Unirea in fondanta viitorului „Proiect de tara”. Confundand insa Unirea cu licoarea, careia ii facea reclama pana mai deunazi celebrul Dorel, politicienii nostri s-au pomenit curentati inca de la primul contact cu realitatea. Adica la primul tur de la scrutinul moldovean de acum doua duminici. Acolo s-a vazut clar cati moldoveni vor Unirea (statala, nu coniacul), cati nu o vor si pe cati ii doare in 3,14.
De aceea spun ca o Unire – indiferent de structura ei – fara vointa ambelor parti, tot viol se cheama iar folosirea sentimentului national in plina campanie electorala duhneste a ipocrizie de la o posta. Daca i-a iesit lui Putin cu Crimeea, asta nu inseamna ca-i va iesi si lui Traian Basescu cu Basarabia.
Noroc cu presedintele Iohannis care, daca se misca dupa cum se exprima, vor trece alegerile si ne vom alege si noi cu niste politicieni mai realisti si mai implicati in problemele curente decat in cele la care se pricep. Unirea este un proces istoric care nu se face cat ar bate din palme aplaudacii la congresele de partid.
Cat despre proiectul de tara, ce sa mai vorbim cata vreme pana si imnul nostru national spune „Acum ori niciodata”. Adica nu prea suntem capabili de proiecte pe termen indelungat.
Florentin Florescu
